rosu.cocosul rosu


Fara sa-si dea seama ,tata,mi-a indrumat pasii catre alb si rosu inca din copilarie ,de pe vremea cind imi mai placeau povestile inventate ad-hoc. Una dintre ele ,dar si cea mai des auzita era aceea cu „cocosul rosu”. Un titlu ce a ramas in memoria multor prieteni de familie dar mai ales in memoria copiilor de atunci, deveniti adulti intre timp.”Mai tii minte povestea cu cocosul rosu?” si toata lumea zambeste fiecare incercind sa reproduca fragmente hazlii,niciodata aceleasi ,pentru ca in afara de titlu ,povestile nu aveau nimic in comun.Mereu alta.Anii au trecut si o intimplare cu un cocos ,bashca si rosu, a cimentat in amintiri toate imaginile legate de „aviara”.Intr-o zi un prieten ma roaga sa il insotesc in alt cartier ,la un mecanic auto particular ,pentru niste reglaje necesare unei dacii obosite.Ajungem la adresa cu pricina si constatam ca atelierul se afla in fundul unei curti (functiona cam ilegal) si pentru a intra in garajul cu pricina trebuia sa treci printre gaini ,rate,gaste si alte oratanii din curtea omului . Incepe mecanicul sa mestereasca ceva in interiorul „fiarei”cind deodata mare scandal facut de o vecina ,cum ca una dintre pasarile din curtea atelierului a sarit gardul si i-a facut praf nu stiu ce flori sau culturi.” Ti-l tai daca il mai prind ” ‘leaga-l” „pune-i zgarda” erau doar citeva cuvinte blande si strigate peste gard de vecina cu pricina.Mecanicul murdar isi pune mainile pe cap si injurand se duce sa-si recupereze oratania.Peste vreo 10 minute  se intoarce cu o mandrete de cocos ….ati ghicit ,rosu.Mare ,falnic, un exemplar cum rar vezi ,dar foarte zbanghiu si cu dor de duca .Nervos si cu fata congestionata ,mesterul,ne pune in brate exemplarul se duce si ia niste sfoara si ii leaga de picioare ,cocosului,niste piulite cu gindul ca greutatea lor il va impiedica sa mai sara gardul.Cocosul un pic descumpanit isi taraste picioarele incercind sa ridice din gheare cit mai sus.Ne bufneste rasul apropo de idee si ne intoarcem la treaba .Dupa vreo ora nebunie totala .Cocosul pe gard cu tot cu piulite dorind parca sa enerveze baba vecina din nou.Mecanicul ,iute de picior ,il apuca de-o aripa in secunda in care voia sa navaleasca in verdeata curtii vecine.Ii desface piulitele si ii leaga niste rulmenti  ,aruncindu-l apoi intr-un colt de curte .Incearca pasarea sa fuga  dar nici vorba sa se miste.Se mai zbate putin ,degeaba.Doar citiva centimetri.Noi ne terminam treaba si razand in continuare de situatie stabilim cu mecanicul sa revenim in 2 saptamani.Zis si facut .Ziua programarii .Deja puneam pariuri ca pasarea  luase demult drumul ciorbei sau ca e piele si os, dar numai fibra de la incercarile  repetate de a misca rulmentii.Intram in curte si cocosul nicaieri. Intrebam mecanicul de cocos si acesta ne spune ca trebuie sa apara.Iar rasete si tot felul de scenarii cind deodata apare tantos personajul.Numai ca mergea ciudat.In pas de defilare .Ziceai ca e in Piata Rosie la parada .Tragea de picioare in sus intr-un fel hilar incat ne-au trebuit minute bune sa ne oprim din hahait. Am aflat ca a stat vreo 7-8 zile cu rulmentii legati  si ca din momentul in care a scapat de greutati nu a mai sarit gardul pentru ca i se modificasera reflexele.

Intorcindu-ma la povestea tatalui ,  arc peste timp, acel cocos rosu de care amintea in naratiunea lui , s-a transformat in cainii rosii .

4 Răspunsuri to “rosu.cocosul rosu”

  1. Alexandra Says:

    Salutare! Bucurosi de oaspeti? Nu am zambit la povestirea ta, am ras de-a binelea.De ce nu scrii mai des, sa avem si noi parte de mai multa veselie, ca la vremurile care sunt, cam atat ne-a mai ramas.
    Alexandra

  2. brenacu Says:

    bucuros de oaspeti .iti multumesc pentru vizita .scriu cind am timp si inspiratie.sincer nu sint un priceput dar sunt anumite intimplari ce trebuiesc povestite.mai gasesti cite ceva de zimbit ,poate,prin folderul „un zimbet”.te mai astept si cu siguranta te voi vizita pentru ca iubesti gradina si cum eu vreau sa invat, te voi adauga la link-uri pe pagina mea.toate cele bune.

  3. Alex Schütz Says:

    Ahaaaa, asadar de acolo vine „tinutul cu Dinamo” … cu alte cuvinte, ar fi trebui sa fii „cocos”, nu caine :))

  4. brenacu Says:

    o metafora

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: