Intimplari cu copii


Am fost la medic ,un control de rutina al  Silvestrei, unde o mica intimplare mi-a adus aminte de incapatinarea copiilor dar si de comicul unor situatii generate de nervii celor mici.Cum asteptam linistiti ca asistenta sa ne cheme in cabinet, din incaperea cu pricina se aude  un firav  „vreau acasa” ,putin nervos si stind sa izbucneasca in plins.Medicul probabil intirzia cu scrisul retetei drept pentru care rabdarea pustiului a atins  cote maxime dezlantuind plinsul si tipetele de rigoare pronuntind sacadat „vreau acasa”‘vreau acasa”….Iese din incaperea unde nu l-au distrat jucariile de plastic din anii de trista amintire si vreo 5 minute cit a durat sa-l imbrace bunica ,a repetat imperturbabil  si obsedant „vreau acasa” ,de ni se intiparise pe creier ca timbrul de scrisoare.Incercind sa scap de stresul creat de acel „vreau acasa”  mi-am adus aminte ca am trait ceva asemanator la frizer ceva timp in urma. Asteptind sa-mi vina rindul am studiat un pic persoanele ce-si asteptau rindul: un tip plictisit si un tata cu un fiu curios nevoie mare.”ce face tanti cu biziitoarea aia?” ” e masina de tuns ” raspunde tatal ” cu ea te va tunde si pe tine” .In fine dupa mai multe curiozitati satisfacute de raspunsuri pe intelesul lui ,pustiul parea ca abia asteapta sa ajunga pe scaun.Ii vine rindul si incepe show-ul.Picioarele i se miscau de ziceai ca e Armstrong in Turul Frantei iar capul i se rotea nefiresc de repede.Incearca tatal sa-i imobilizeze picioarele apoi capul dar nu a fost chip.Renuntind intr-un tirziu in URLETELE copilului o anunta pe frizerita ca iese sa se plimba putin sa-llinisteasca pe  baiat si se intoarce.Cum un tuns normal dureaza cam 20 de minute ce credeti ca am auzit in acest timp? Tatal se plimba cu piciul 10 metri  la stinga intrarii in frizerie ,10 metri  la dreapta  si cum usa era deschisa inchipuiti-va cum acel „nu vreau la flizel” pornea incet din  stinga crestea ca volum pina ajungea la maxim in dreptul intrarii apoi scadea ca intensitate in dreapta si tot asa . 20 de minute.Ori parintele era dus cu capul , ori nevoia de a-si tunde copilul era foarte mare altfel nu se poate explica acest pelerinaj urlator in fata unei frizerii ,patrulare ce  a continuat si dupa plecarea mea de acolo cine stie cit. Deh ,intimplari cu copii .Si noi am fost la fel. Sigur?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: