tristetea unui copil


Mi-am spus de multe ori ca nu voi mai calca pe litoralul romanesc vara, insa job-ul m-a facut sa-mi incalc promisiunea indrazneata de a-mi imagina ca traiesc intr-o tara ce detine in patrimoniul geografic printre altele ,muntele , fara perechea ideala – litoral. Am plecat cu inima indoita anuntind echipa ca abia astept sa plec acasa ( fara a avea un motiv anume ci numai dorinta de a nu sta prea mult in haosul si hotia ce domnesc pe malul Marii Negre) . Incercind sa rezolv problemele deplasarii eficient ,avind in vedere timpul scurt , cu 2 zile inainte sa revin acasa primesc un telefon de la Silvestra ( singurul motiv pentru care orice altceva in viata nu prea conteaza) ravasita de plins si cu lacrimile in gat : stii tati, a murit Minie!.Am facut o pauza nevenindu-mi sa cred cele ce am auzit si m-am blocat nestiind ce sa-i transmit fetitei mele . Minie a fost pisica primita cu multi ani in urma in momentul in care o fetita mica ,Silvestra in speta,isi dorea un animal verde care sa mearga.Minie a fost jucaria ce a distrat un copil iubitor de animale, indragind si protejind omuletul ce acum o mingaia pentru ca mai apoi sa o necajeasca si cu toate astea sa adoarma la picioarele ei cu o atitudine ce spunea :stati linistiti, veghez eu aici. Un om fara inima a curmat prietenia si legatura dintre cele 2 suflete ce pareau a se ignora citeodata, dar care se indrageau atit de mult.
Silvestra este trista. Este tristetea unui copil ce nu a cunoscut sentimentul acesta pina acum.Nu o mai intereseaza nimic si dovada a suferintei este faptul ca aminteste de Minie cum are ocazia si ii viziteaza mormintul zilnic stand acolo si vorbind parca ,cu ea.O viseaza si ii scrie scrisori pe care i le aseaza langa florile plantate pe locul de veci al sufletului despre care se spune ca are 7 vieti insa care moare o singura data.E foarte greu de gestionat momentul .E foarte greu sa faci un copil sa rada , dar are tristetea in suflet .E foarte greu sa vezi cum o cauta cu privirea ,cum lasa usa deschisa pentru a-i intra in casa prietena si totodata singura jucarie preferata.Este trist si nimic nu mai conteaza, decit redescoperirea zimbetului si buna dispozitie a copilului.
Sint momente in care uita, insa la vederea altor animale isi aduce aminte si se intristeaza.E tristetea unui copil ce nu intelege de ce exista atita ura indreptata asupra unor animale fara aparare.Din pacate gestul criminal si cruzimea unui biped ce nu merita sa se numeasca om, a declansat un sentiment imens de suferinta si tristete unui copil.Incerc sa cred ca este doar tristetea unui copil ce va uita cit mai repede acest sentiment.

4 Răspunsuri to “tristetea unui copil”

  1. Lumy Says:

    Sunt mama si stiu ce inseamna tristetea unui copil, stiu ca sunt momente in care ai face orice doar sa aduci un zambet cat de mic pe fata lui.Parca deodata toata lumea este gri cand un copil e trist si uneori te simti atat de neputincios , nestiind ce sa faci.

  2. tati Says:

    trist. dar o sa treaca. e parte din calatoria asta numita viata. momentul in care constientizezi cu adevarat moartea este unul foarte dur.

  3. brenacu Says:

    din pacate prea devreme pentru astfel de sentimente

  4. Andreea Demirgian Says:

    Si noua ne-a murit domnul Mitz. Te inteleg.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: