sugerati un titlu


Avem pretentia ,citeodata , ca lucram in institutii civilizate in care scopul tuturor ar fi obtinerea unor performante profesionale,financiare etc.apreciate de lume si concurenta, dar bazate pe corectitudine,cinste si onestitate.Cerind loialitate poate e prea mult atunci cind angajatul este desconsiderat si luat in ras ,marginalizat si discriminat din aproape toate punctele de vedere.Este trist sa vezi o institutie ce ar fi trebuit sa fie moderna, plina de tineri entuziasti,idei si proiecte futuriste,  la nivelul anului 2009 ,dar ea se afla mai degraba in anii ’80 ,ani in care cenzura isi facea loc din ce in ce mai mult si ti se punea pumnul in gura ,ani in care apareau atotstiutorii si conduceau dupa bunul plac ceva ce nu le apartinea, permitindu-si sa traga la raspundere fosti colegi ce isi vedeau de treaba si aparind impostorii si lenesii. Arc peste timp ( de vreo 30 – 40 de ani) constatam ca ei nu au disparut, ci doar au „hibernat” sau au creat un sistem in care sa fi ( TU ) rapus indiferent de performantele pozitive spre care tinzi.”EI ” vor sa ai capul plecat sa-i scuturi de scame si sa aiba dreptate fara a fi contrazisi,sa te minta in fata si sa te injunghie pe la spate.Ca niste lasi? NU. Ca niste asazisi sefi. Ai impresia ca nu toti „trag la aceeasi caruta”.Sint acolo sa te incurce ,sa cistige bani multi ,sa aiba”painea si cutitul” sa umileasca prin evaluari si negocieri semeni de-ai lor ce au curaj sa-i infrunte.Este vremea lui „asa vreau eu” si daca le spui sa-si argumenteze in scris negatiile se enerveaza si dau vina pe tine ca nu stii si alte d’astea.Amenintarile nu se mai fac la vedere ci le simti  mai apoi luni intregi ,materializate prin refuzuri de tot felul si alte metode ,nici nu stiu daca sa le spun, comuniste.Lipsa de respect,felul urit de a vorbi despre meseria pe care o faci si institutia in care lucrezi,angajati in functii de executie ce parca sint de neinlocuit , lipsiti de educatie,indolenti,nesimtiti si milogi carora nu le mai ajung banii necuveniti ( si asa destul de multi) au transformat  aceasta institutie intr-o cladire la coltul caruia oricine ridica piciorul si urineaza .Oamenii au inceput sa ocoleasca mocirla urit mirositoare si batrinicioasa intrebindu-se ce cauta unii acolo sau cind se vor schimba lucrurile.Dureros si parca fara sansa sa se intimple.

3 Răspunsuri to “sugerati un titlu”

  1. diana Says:

    nici nu stii cata dreptate ai! ce sentiment groaznic de inutiliatate si efemer!ce vremuri traim! ce contemporani deplorabili avem! ne irosim fara rost ! DAR….. suntem produsul,propriilor noastre ganduri si bineinteles, fapte!unde e greseala?

  2. bp Says:

    greseala e ca sintem inca aici ? ca speram, in ani, sa se schimbe ceva ? eu una nu mai sper la o schimbare de moment, pentru ca era cit pe ce sa se intimple si nu s-a intimplat… aici cantitatea invinge calitatea.nici nu poti lupta pt ca sintem prea putini cei care ne dorim intr-adevar sa evoluam profesional si sa ne facem meseria altfel. doar de dragul meseriei si satisfactiei lucrului bine-facut, nu de dragul spagilor, vanitatii, dorintei de a ajunge sef sau eu mai stiu ce scopuri dubioase.

  3. vecina de la 413 Says:

    Am citit o data… am citit de doua ori… am citit de trei ori si tot imi pare ca ar fi scrise de mine randurile de mai sus. Si cred ca mai cunosc cel putin inca 10 persoane care s-ar regasi perfect in lumea pe care ai descris-o.
    E trist… dar e al naibii de adevarat.
    Incerc sa-mi dau seama de ce tot noi avem impresia ca suntem cei care am gresit. Ar trebui sa incetam sa mai gandim asa. In fond si la urma urmei, nu cred ca noi (cei aici de fata) suntem de vina pentru situatia creata. Noi suntem de vina pentru ca nu incercam sa luam atitudine. Probabil ca ne este teama… probabil ca ne-am resemnat… probabil ca inca mai credem ca este o cauza pierduta. Si atunci? Atunci ce ramane de facut?
    Parca nu mai e asa „fabulos” totul, nu? Ramane un mare gol in urma stiind ca ai irosit atat timp… Timpul tau pe care l-ai fi putut petrece langa familie… Timpul pe care l-ai fi putut petrece cu copiii tai in parc… Timpul pe care l-ai fi putut petrece cu jumatatea ta la o cina romantica… Toate astea s-au spulberat doar pentru ca, in goana aceasta a vietii, am lasat mereu loc pentru „maine”: „Lasa, ca mergem maine la teatru”… „Lasa, ca mergem maine sa ne plimbam cu catelul in Cismigiu”… „Lasa ca iti promit ca maine iesim in oras”… Lasa ca maine… Dar „maine” nu mai exista, pentru ca exista mereu un „azi”… Un azi perpetuu in care ne enervam pe nu-stiu-ce sef(a), pentru care ne irosim pe noi insine, uitand de fapt esenta vietii: FAMILIA. E singurul lucru care mai conteaza. Atat… Restul… Restul nu exista!!!

    P.S.:
    Voiai un titlu pentru articolul asta? E dureros ce spun, dar e al naibii de adevarat: TARA NE VREA PROSTI!!!
    Imi pare rau ca am irosit 29 ani din viata invatand sa fiu corecta, sincera si buna la suflet. Imi pare rau ca am irosit 21 ani din viata incercand sa invat sa fiu profesionista. Imi pare rau ca am irosit 11 ani din viata dorindu-mi sa fiu jurnalist. IN ROMANIA NU SE POATE!!! Aici vor reusi mereu cei care mint, cei care fura, cei cu „relatii”, cei care scuipa seminte dintr-o masina decapotabila la semafor, cei care te depasesc pe partea dreapta improscandu-te cu noroiul de pe marginea drumului, cei care te imping cu caruciorul cand astepti sa platesti la casa, cei care apar la televizor si spun cate minunatii au facut ei… Cei care sunt „romani” adevarati… Asa oameni, asa sistem, asa tara… Imi pare rau ca traim in Romania!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: