zacusca de peste

Dupa zile intregi de “regim ” cu preparate din porc ,afumate si neafumate,bautura “recomandata de medic” ,cind pentru pofta de mancare ,cind pentru friptura ,cind pentru digestie am zis ca putina miscare nu ar strica si ne-am hotarat sa facem loc in lada frigorifica si sa valorificam “prezenta ” a 4 capete de peste ( cam 2kg bucata – enorme) si a unui novac de 5 kg ( intreg de aceasta data) transformindu-le intr-o delicioasa zacusca de peste.Cum “monstrii” nu incapeau in nicio oala normala am “apelat” la mult mai putin folositul,dar totodata  mica vedeta a ultimelor luni, ceaunul .Cum evident niciunul dintre “bipezii” casei nu mai aveau chef de aburi in bucatarie si de zgomotul hotei am mutat campul de batalie afara in aer liber.Am montat pirostriile ( suportul pentru ceaun) si am declansat operatiunile normale pentru realizarea celor propuse( foto1).Capetele de peste precum si novacul intreg ( curatat evident) au poposit in ceaun fiind acoperite cu apa (atit cat sa pluteasca putin) impreuna cu 1/2 l de otet, 2 linguri mari de sare grunjoasa,citeva foi de dafin,piper  deasupra unui foc ce trebuia intretinut vreo 2 1/2 – 3 ore. Cat timp “ciorba” fierbea am curatat ceapa( foto 2) ,vreo 3 kg, am tocat ardeiul capia copt ( copt asta toamna si pastrat la congelator – foto 3) ardeiul capia  proaspat ,usturoi cam 2 capatani . Am montat masina de tocat si am aliniat frumos pe masa 3 sticle de suc de rosii aprox. 2  litri ( un suc mai gros) ,un borcan de 250 gr de pasta iute ( produs dupa o reteta personala) ulei si 1/2 l de bulion de ardei ( a fost folosit in compensatie cu lipsa unei cantitati  suficiente  de gogosari si  ardei capia proaspeti  care ar fi trebuit sa insumeze  vreo 3 – 4 kg) .Dupa fierbere am ales cu atentie oasele mari si pe cele tari apoi toata carnea am trecut-o prin masina de tocat ( unde orice urma de os a disparut -  foto 4 si 5).In acelasi timp pe foc (in ceaunul pe pirostrii) si-au facut loc ceapa si ardeiul capia proaspat impreuna cu uleiul, calind ceapa la  foc potrivit pina  a devenit “sticloasa” ( stiti voi – foto 6 si7) .Am adaugat  ardeiul capia copt,usturoiul taiat marunt ,carnea de peste tocata,sucul de ardei ,pasta iute precum si sucul de rosii amestecind incet pina le-am omogenizat apoi totul lasat la foc potrivit pina ce ajunge la consistenta zacuscai de vinete – foto 8 si 9. Pe masura ce se apropia de final am potrivit gustul cu sare ,piper si vreo 2 ardei chili maruntiti.Cam asta este zacusca de peste pregatita de noi(pentru ca nu am fost singur ) la ceaun pe pirostrii ,afara ,pe o ploaie mocaneasca in circa 4 ore .Un deliciu care merita o ……pofta buna!

  

    

  

2011 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2011 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A New York City subway train holds 1,200 people. This blog was viewed about 7,200 times in 2011. If it were a NYC subway train, it would take about 6 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Delta o alta lume

Nu mi-am dorit sa scriu despre Delta Dunarii ,eu un necunoscator,dar nici nu mi-am inchipuit ca acolo poate exista o alta lume ,alta Romanie , ce traieste dupa alte principii si unde timpul se dilata si se comprima altfel.Intre ape si vegetatie bogata ,cu fauna si flora specifica ,Delta, este un teritoriu greu de descoperit si de inteles.Nu ajunge doar o vizita sau o vacanta de citeva zile pentru a putea trage concluzii clare despre ceea ce se petrece cu adevarat .
Primul meu contact cu Delta a fost acum citeva saptamani (iulie 2011) cind impreuna cu prieteni si colegi din TVR, am plecat spre acest colt de rai, cu ceva ajutoare pentru niste amariti din Ceatalchioi ce si-au pierdut “saraca “avere ( ce stupid suna) in furia apelor Dunarii ,de acum vreo 2-3 ani.O experienta ciudata si trista de 2 zile, ce m-a facut sa-mi “ingrop” revolta,dupa doar citeva ore de “vizita de lucru” , in bautura cu miros de” plosnita” ,intrebindu-ma de ce trebuie sa indure cineva nepasarea ,nesimtirea si ignoranta celor ce au puterea de a-i ajuta.La nici 12 km de civilizatie ,Ceatalchioi ,se arata unui eventual vizitator, dezolant si paraginos,cu locuinte ce ar trebui sa fie case(unele) dar care aduc a magazii parasite sau adaposturi incropite ad-hoc de cine stie ce venetic al loculului.In miez de vara, vegetatia iti transmite ca apropierea apei ii intretine verdele crud dar ca soarele isi pune amprenta pe galbenul auriu al zonelor ce nu au norocul umezelii.Pentru a ajunge in localitatea mai sus numita ,trebuie sa traversezi Dunarea ,din Tulcea ,cu un bac ( de fapt un ponton plutitor ,vechi ) ce face doar 4 curse pe zi dus-intors.Daca din Tulcea accesul catre bac se face din strada asfaltata intr-o incinta betonata ,pe celalalt mal te intimpina praful si pamintul bine tasat si ceva suprafete de asfalt.Acest drum ,de pe celalalt mal,face legatura cu Tudor Vladimirescu si ……Ceatalchioi.
12 km. de cosmar pe un drum, ocolit de autoritati ,dar foarte des laudat de aceiasi gospodari ai zonei si judetului ,cum ca ar fi asfaltat din fonduri straine si inaugurat cu mare fast si taiere de “pamblica” ( vorbesc localnicii),o sosea pe care pot circula doar masinile cu senile sau cele foarte rezistente.( majoritatea circula cu vechea si batrina Dacia)Am parcurs distanta in 50-60 de minute oprind la un moment dat la….granita.Ne-a bufnit rasul , eram vreo 7 oameni in 2 masini ( autoturism si autoutilitara) somati sa oprim in dreptul unui container ,unei bariere si in fata a doi vamesi burtosi si transpirati ce s-au bucurat ca ne-au vazut ,probabil plictisiti de atita pustiu.Oficial am trecut o asa-zisa granita spre Ucraina .
Ceatalchioi .O localitate in care odata ajuns, te intrebi cum supravietuiesc oamenii,cu ce se hranesc ,cum se incalzesc iarna (cind vintul iti taie pur si simplu pielea amplificind “duritatea”gerului)ce ii leaga aici ? De ce nu pleaca? Le este greu sa raspunda de ce stau.Ne-au spus ca este alta lume si nu au nevoie de nebunia orasului chiar daca multi lucreaza acolo ,la Tulcea, iar copiii urmeaza liceul tot in orasul in care spera sa-si schimbe viata.Conform obiceiului si respectind paritatea ,pentru 1 om gospodar gasim 3-4 lenesi asa si aici.Toti au primit ajutorul autoritatilor pentru a-si ridica o casuta cu 2 camere cu conditia sa munceasca cam 40% singuri.Banuiti ce s-a intimplat.Unii au vindut tot preferind sa-si incropeasca un adapost fragil,altii au asteptat prea mult si materialele de contructie s-au deteriorat iar cei mai putini si-au ridicat case in toata puterea cuvintului .Ba mai mult, au curatat gradinile de malul adus de Dunare ,plantind rasaduri si pomi fructiferi tineri.Nu o sa povestesc tot ce am vazut si facut noi acolo ,insa ne-am intors seara in Tulcea cu un gust amar ,alinat de frumusetea locurilor pustii si parasite dar atit de linistitoare .Pe cine sa dam vina pentru drama celor din Ceatalchioi ,si nu ma refer la revarsarea Dunarii ,ci a traiului zilnic ( toate alimentele sint de 2 ori mai scumpe ca in oras !!!)a unei vieti duse la minima rezistenta?
Ei ,locuitorii din Ceatalchioi,semenii nostrii au nevoie de ….o sosea asfaltata.Atit.
12 km de asfalt ce ar face ca diferenta dintre ei si noi sa nu fie asa de mare.